Văd copii vorbind despre oameni față de care ar trebui măcar să se abțină. 
Îmi pare că s-a evaporat respectul din România.
Să fie din lipsă de educație? Sau poate pentru că mulți nu s-au luptat pentru nimic și au totul de-a gata? Poate pentru că nu au simțit încă sacrificiul pe pielea lor muncind 10, 20 de ani să construiască ceva? Ceva care să le deschidă uși, atât lor cât și altora ce vin din urmă. 
Unii au găsit toate ușile deschise și acum îi văd cum îi insultă pe cei ce le-au deschis. Și cel mai des pentru că în viziunea lor, ăia au încălcat niște reguli morale la care țin foarte mult… teoretic.

De exemplu: cum li se pare unora de neiertat ca un artist să facă reclamă la ceva, dar li se pare normal ca ei să le descarce muzica gratis și să îi tragă la răspundere apoi, dacă nu le place sau dacă videoclipul nu este la o calitate agreeată de ei. Pe banii tăi și pe muzica ta, practic. 🙂 

Sau… ai observat cum orice artist de afară este demn de respectul nostru, dar nici cei de aici, nici românii care dau lovitura internațional nu au parte de același respect?
Cum artistul român care face o reclamă „s-a vândut”, iar cel străin nu? Ai observat cum românii sunt din principiu de căcat, iar străinii nu? 

Mulți puști sunt fără o identitate a lor. Influențați de ce văd și aud la idolii lor. Dacă un artist pe care îl ascultă spune despre altul tot felul de mizerii, ei cred și își însușesc discursul. De ce să o gândească dacă a gândit-o deja artistul lor preferat, cu argumente fix pentru copiii care încă nu au luat viața în piept și lucrează la „Buzunarul lui tata”, de fapt de teama concurenței.
Și uite comportamente și discursuri de împrumut.

Eu n-am nicio problemă nici cu vechiul, nici cu noul. Îmi place tot ce îmi dă un vibe bun și îmi spune ce trebuie. Iar dacă nu îmi spune, nu mă obligă nimeni să ascult. Aleg ce îmi place și încerc să fac mai bine.
N-am nicio problemă cu niciun gen muzical atâta timp cât nu este nociv. Contează ce îmi spune, ce îmi transmite și ce îmi aduce bun.

Spun toate astea pentru că văd prea des scandal în muzică. Artiști cu artiști, cu fani, fanii între ei, toată lumea cu toată lumea. Scandalurile astea sunt dezamăgitoare. 
Și mai sunt susținute și de oameni fără cunoștințe, experiență sau credibilitate, cu argumente lipsite de însemnătate, înțelepciune sau pic de bunătate. 

Cred că muzica trebuie să unească oamenii, nu să-i împartă în tabere și să îi facă să se urască.

Prea multe tabere închise și între artiști, compozitori, case de producție etc. Muzica nu ar trebui să aibă granițe și nici bisericuțe de interes.
Prea mult ego, invidie și frica de succesul celuilalt, când fiecare îl are pe al lui, iar publicul e tot cam același pentru aproape toată lumea.

Dragostea este sensul vieții, iar mulți se încăpățânează să meargă pe contrasens.