Am văzut azi aricolul acesta despre depresie: http://www.gret.ro/2017/09/depresia-nu-se-trateaza-cu-citate-ce-vesel-pari-cu-36-de-ore-inainte-sa-te-sinucizi/ 

E scris de un om depresiv, dar cu un simț al umorului foarte dezvoltat. Cred că e o persoană cu care nu te plictisești când ieși la o bere.

Cred că e fiecare cu părerea lui despre depresie, fiecare cu depresia lui și tratamentul lui. Al meu e muzica. Și a apărut în viața mea când credeam că nu am niciun scop pe Pământ. Ce să caut eu aici? De ce m-am născut? Să vând mașini S.H. toată viața? Și multe întrebări care mă făceau să văd în mine nimicul. Aveam impresia că trăiesc degeaba. Până a apărut muzica. Apoi copilul. Apoi o viziune. Un scop. 

Cu psihologii nu pot. Unii sunt și ei fucked up. Și nu cred în ei cum nu cred în preoți. Știu cam ce îmi pot spune. Știu cam ce trebuie să fac. Doar că e foarte greu să ai o stare bună când în jurul tău se întâmplă atâtea mizerii. Încerc să nu mă mai văd cu oameni sau să nu mai am anturaje care mă afectează negativ. Încerc sa nu mă mai uit nici pe FB, ca să nu văd căcaturi, dar nu reușesc mereu. Dau și unfriend celor care postează lucruri care mă afectează. Doar că ajungi să trăiești într-o bulă. De medicamente fug. Mai bine fumez ceva. Dar nefiind legal la noi, nu știi ce iei și nu prea e mișto să nu știi ce fumezi și să ți-o dea prost. Mai rău faci dacă fumezi căcaturi. Tot văd puști că bagă tot felul de căcaturi, crezând că sunt cool. Neștiind că sunt în curs de dezvoltare și că se prăjesc ca fraierii.

Așa că rămân cu muzica și aștept să se emancipeze România. Deși pesimistul (sau poate realistul) din mine nu vede vreo schimbare în bine în viitorul apropiat. Deja ne-am întors în timp la alegeri și trebuie să se ducă niște generații îndoctrinate prost. 

Nu cred că scapi de depresie vreodată. Dar cred că îți poți pune remindere să vezi partea plină.
Fiecare în felul lui. Eu am melodiile și ironiile. ❤️✌️