Industria muzicală – caractere de împumut, inspirație și furt

man-person-people-emotions

În industria muzicală există niște producători XEROX sau li se mai spune și copy-paste. Distinșii fac muzică cum fac chinezii fakeuri din orice.

Cred că este normal să te inspire artiștii mari, artiștii cu o personalitate a lor, cu un sound diferit, la modul aspirațional, dar nu să te inspiri din muzica lor până la a-i copia. Ăla se numește furt.

Dacă vrei să îți faci un viitor în treaba asta, acela nu este decât un drum scurt către dispreț.

Pe de altă parte, casele de discuri nu ar trebui să fie formate din incompetenți. Ci din oameni care ascultă muzică multă și își dau seama când aud o copie. Nu e de ajuns să aibă o ureche care aude armoniile alea radio-friendly sau niște versuri din care să ciupească vreo 2000 de euro pentru că pot face referire la un anumit produs pe care îl pot băga în clip. Ce casă de discuri ești dacă o arzi „la mica ciupeală”?

Nu în ultimul rând, cântăciosul cu pretenții de artist ar trebui să asculte și el muzică și să își dea seama când cineva îi servește o copie și să o refuze.

Pur și simplu nu înțeleg de ce ai vrea piese copiate. E ca și cum te-ai încălța cu adidași fake din Dragonul Roșu care seamănă cu originalul dar scrie pe ei Abibas sau Mike, pute a picioare nespălate în orice încăpere intri, dar spui că sunt originali, și că tu abia ți-ai făcut duș.

Știu că te duci să iei haine de împrumut de la anumite firme, mari producătoare de uniforme pentru întreaga lume, dar chiar și personalitatea ta vrei să fie tot de împrumut?

Sper totuși că ultimele două categorii sunt „doar” incompetente și să se schimbe la un moment dat.

Că la noi în industrie miroase a plastic mai rău ca în Dragonul Roșu.

Posibil să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *