Dragi Tovarăși! Când vă f**e grija aveți orgasm?

man-question

Mergeam dimineață cu mașina după ce mi-am dus copilul la școală și pe orice post de radio schimbam, toți vorbeau despre același lucru: Dana Nălbaru, Dragoș Bucur și decizia lor de a-și retrage copilul de la școala de stat optând pentru educația făcută acasă aka „Home-Schooling”.
Toți realizatorii emisiunilor și chiar mare parte dintre ascultători erau de partea educației copilului într-un sistem independent.

Nu îi înțeleg totuși pe cei care îi blamau pe Dana și Dragoș pentru alegerea făcută. De ce v-ar f**e grija pentru niște oameni educați și competenți, care vor ce e mai bine pentru copilul lor? Aveți orgasm? Sau care-i treaba?

Sunt o grămadă de părinți în țara asta, care își obligă copiii la „no-schooling” și voi vă luați de niște părinți care aleg să își educe copilul în sistem „home-schooling”. Pe bune?

Chiar crezi că un învățător cu 30 de elevi la clasă le va educa mai bine copilul decât o pot face ei și profesorii dedicați cu care va face copilul cursuri?
După ce face școală la „stat-schooling” nu faci și tu cu el acasă „home-schooling”? Nu crezi că e cam mult?
Chiar crezi că socializarea cu copiii din clasă din pauzele de 10 minute este atât de importantă?
Știi ce fac copiii în pauzele alea? Aleargă ca nebunii pe sală, prin clasă, se împing, se mai bat, urlă și așteaptă să vină „Doamna” pentru următoarea oră.
Cred că îi poți duce să socializeze și în parcuri, în cluburi pentru copii sau în multe alte locuri unde se joacă în voie și au timp doar pentru socializare.

Problemele noastre reale cu metoda „home-schooling” sunt că majoritatea nu ne permitem să facem asta și că ne e frică pentru viitorul fără diplome al copilului nostru. Frică de sistem. Pentru că așa am fost crescuți. Să ne fie frică.

Am diplome să mă șterg toată săptămâna la fund cu ele. Am terminat liceul la Informatică cu atestat și o facultate de unde am obținut o diplomă pe care nu o voi folosi niciodată. Noroc că m-am educat singur pe parcurs. Dar am pierdut cel puțin 20 de ani din viață pânâ să îmi dau seama singur ce vreau să fac. Timp pe care nu mi-l mai dă nimeni înapoi.

Poate că părinții ăia văd potențialul copilului lor și vor pentru el un altfel de viitor. Sunt o grămadă de „meserii” în ziua de azi pentru care nu ai nevoie să demonstrezi cu o diplomă că ai absolvit școala generală sau liceul sau orice altceva. Trebuie doar să fii bun în ceea ce faci.
Am un prieten programator care nu are nicio diplomă și lucrează la o firmă foarte tare în domeniu IT. Știu două persoane care au renunțat la conservator pentru că au simțit că îi strică, ca artiști și compozitori. Acum le asculți muzica și îi auzi peste tot, atât pe ei cât și melodii compuse de ei și cântate de alții. Iar lista poate continua la nesfârșit. Dar e plină România de șomeri cu diplomă sau oameni care lucrează în alte domenii decât au ei scris pe diplomă.

Sigur că avem nevoie și de Doctori, Avocați, Notari etc. Dar poate că părinții ăia au văzut un altfel de viitor pentru copilul lor. Sau poate se va schimba și sistemul din România în următorii 15-20 de ani și poți da niște examene, poți urma niște cursuri care să te ducă spre facultatea de Medicină sau Drept sau ce vrei tu, ca în țările civilizate. 

Nu spun că învățământul de stat e prost în totalitate. Te formează, te învață multe lucruri… doar că multe inutile. Mie mi se pare un sistem învechit care stresează copiii și îi ghidează spre conformism.
E drept că cei mai puternici copii, mai înzestrați intelectual și cu părinți care se implică în educația lor se vor desprinde de turmă. Dar cei mai mulți vor deveni roboți. Până la urmă un sistem are nevoie și de roboți. Nu? 😐

Momentan noi am optat pentru învățământul de stat. Dar recunosc că am făcut niște eforturi ca să ajungă copilul nostru la o școală de stat mai bună și la o învățătoare care predă altfel și nu pune preț pe temele de acasă. Pe lângă toate astea, noi ca părinți suntem atenți la ce aptitudini are copilul, ce își dorește el să facă și îl sprijinim cât putem.

Indiferent de sistemul de învățământ, depinde tot de noi viitorul copiilor noștri.
Trebuie doar să fim atenți la drumul lor până vor putea merge singuri către ceea ce îi face fericiți.

Posibil să-ți placă și

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *